La 1 aprilie 1913, Parlamentul Romaniei a aprobat legea privind organizarea aeronauticii militare. Devenind arma de sine statatoare, aviatia nu a primit o uniforma specifica si insemnele care sa o particularizeze. Abia dupa 1914, la izbucnirea primului razboi mondial, a aparut insemnul specific aviatiei. Astfel, din 1912 pilotii si observatorii romani, ofiteri sau subofiteri, au purtat la gulerul tunicii un avion Bleriot in miniatura, din metal argintat. Acest insemn a fost considerat prima insigna de pilot militar roman.
Pentru piloti, ofiteri sau subofiteri, insigna era reprezentata de un vultur cu aripile ridicate, care tinea in gheare o bomba. Pe piept se afla cifra regala, avand deasupra coroana regala.
Pentru observatori, insigna era sub forma unor aripi de vultur ridicate, incadrand cifra regala ce avea deasupra coroana regala. Ambele insigne erau din metal, de culoare argintiu - platinat.
Regele Carol al II-lea, recunoscut pentru nonconformismul sau, a renuntat la modelele de insigne anterioare si a aprobat alte modele. Prin Decretul Regal nr. 1935 din 6 iunie 1931, publicat in Monitorul Oficial nr. 140, sambata, 20 iunie 1931, partea I, p. 5522, pentru intregul personal navigant cu brevet de pilot, insigna reprezenta doua aripi deschise, in pozitie orizontala, intre care se afla un cerc cu cifra regala avand deasupra coroana regala. Cercul era strabatut pe verticala, prin spate, de o spada.
Pentru observatori, s-a pastrat, in linii mari, modelul vechi (1915), dar in cercul amplasat intre aripile de vultur ridicate a fost inlocuita vechea cifra regala cu cea a regelui Carol al II-lea.
La 19 mai 1941, ministrul Apararii Nationale, Generalul de Corp de Armata Iosif Iacobici si subsecretarul de stat al Aerului, General de Escadra aviator Gheorghe Jienescu, au inaintat regelui Mihai I raportul privind semnele distinctive ce se propuneau a fi purtate de catre personalul navigant din Fortele Aeriene Regale Romane. In raport se arata motivul solicitarii noului model de insigne : "pentru a intari spiritul de traditie in arma Aeronauticei, am gasit necesar a reveni la vechile semne distinctive ale personalului navigant, pilot si observator, completate cu stema heraldica a tarii si coroana regala". Prin Inaltul Decret Regal nr. 1540 din 26 mai 1941 (publicat in Monitorul Oficial nr. 130 - 4 iunie 1941, partea I, fila 4), s-au stabilit urmatoarele semne distinctive pentru aviatori:
- pentru piloti, ofiteri sau grade inferioare, insigna reprezenta un vultur cu aripile ridicate, tinand in gheare o bomba, iar pe piept - stema heraldica a tarii, avand deasupra coroana regala;
Pilotii si observatorii purtau acest semn la veston, in partea stanga a pieptului, pe buzunar. Insemnele s-au purtat la toate tinutele, dreptul de a le purta fiind determinat prin durata brevetului acordat celui in drept. Aceste modele de insigne au fost purtate de pilotii si observatorii din Aeronautica Regala Romana pe toata perioada celui de-al doilea razboi mondial, atat in campania din est, cat si in cea din vest.
Regele Romaniei, Mihai I, a primit dreptul de a purta insemnul de pilot militar, desi brevetarea sa a avut loc de-abia in septembrie 1944. Au mai primit dreptul de a purta insemnele personalului navigant din Aeronautica Romana si unii piloti germani.
In perioada razboiului au aparut si primele insigne ale unor unitati de aviatie. Astfel, Grupul 8 Vanatoare din Flotila 1 Vanatoare a avut o astfel de insigna proprie, ca semn particular de recunoastere.
Dupa razboi, Romania a intrat in sfera de influenta a Uniunii Sovietice care, pentru a-si impune regimul politic, a adus in tara trupe si tehnica militara. Numarul insignelor de pilot si observator model 1941 s-a redus treptat prin trecerea in rezerva, arestarea sau decesul aviatorilor romani care luptasera pe front.
Pentru noul guvern instalat la Bucuresti in martie 1946 si pentru ocupantul sovietic, aceste insemne reprezentau supravietuirea Aeronauticii Regale Romane, forta aeriana care cutezase sa infrunte si sa produca mari pierderi aviatiei sovietice in cel de-al doilea razboi mondial. Acest fapt nu se uita usor, dar regele Mihai era inca garantul insemnelor aviatorilor romani.
Dupa abdicarea sa, in decembrie 1947, conducerea Ministerului Apararii Nationale s-a grabit sa propuna un nou model de insigne pentru Fortele Aeriene ale Romaniei. Acesta era, de fapt, o copuie a modelelor sovietice. Pentru piloti, insigna reprezenta doua aripi desfacute, asezate pe orizontala, intre care se afla cocarda tricolora si doua sabii incrucisate. Acelasi model il aveau si tehnicienii din aviatie, dar in locul sabiilor incrucisate se aflau - ce altceva - decat doua ciocane.
Prin decretul Consiliului de Ministri s-au adoptat atunci noile insemne. Acestea reprezentau, pentru piloti, o pereche de aripi orizontale, stilizate, iar intre ele emblema heraldica a Romaniei, avand la baza un scut si doua spade incrucisate.
Pentru prima oara in istoria insemnelor Fortelor Aeriene ale Romaniei se introduceau pe insigne cifre arabe de la 1 - 3, care reprezentau cele trei clase corespunzatoare nivelului de pregatire atins de pilot, in ordine crescatoare (clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1). Cifrele erau poansonate pe scut. Pentru pilotii care absolveau Scoala Miltara de Aviatie, insigna era fara indice de clasa. Acelasi mod de prezentare s-a folosit si la insignele de navigator si tehnic. Cele de navigator, aveau intre aripi stema Romaniei la baza careia se afla scutul, iar cele ale personalului tehnic, stema Romaniei, la baza, cu scutul si doua ciocane incrucisate. Pentru inginerii din aviatie, absolventi ai Academiei Tehnice Militare, insigna cuprindea intre aripile desfacute o roata dintata, un compas desfacut, peste care era suprapusa emblema heraldica a tarii. Insignele au fost confectionate din metal de culoare aurie sau argintie.
Au aparut in plus insigne specifice pentru navigatori, ingineri si tehnicieni. Acestea aveau ca model un vultur cu aripile ridicate, al carui penaj diferea ca forma de insignele de pilot. In gheare, vulturul tinea o roata dintata peste care era suprapus un compass pentru ingineri,
In aceeasi perioada de timp au aparut si insignele pentru absolventii scolilor militare de aviatie. Prima insigna a fost cea a scolii militare de pilotaj, urmata de cele ale Scolii Militare de Ofiteri de Aviatie
" Aurel Vlaicu" si Scolii Militare de Maistri Militari de Aviatie "Traian Vuia".
In anul 1981, capitanul inginer Dumitru Prunariu, din Fortele Aeriene Romane, a facut parte din echipajul mixt romano - sovietic care a executat o misiune in cosmos la bordul navei spatiale Soiuz 40. In urma efectuarii acestui zbor, Consiliul de Ministri al Romaniei a aprobat infiintarea "Insignei de Cosmonaut".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu