O aeronavă a TAROM a fost confiscată de un grup de piraţi
ai aerului care au intrat cu forţa pe aeroport, înarmaţi până în dinţi. Se
întâmpla la începutul anilor ’70.
În 1971, într-o zi obişnuită a lunii mai, comandantul
Mihai Diaconescu, secundul Cornel Vasile şi telegrafistul Ionescu s-au urcat la
bordul avionlui IL 14, pentru o cursă Bucureşti- Oradea şi retur. Până la
Oradea nu au fost probleme, totul a decurs normal. La întoarcere, pentru
plecarea de pe aeroportul din Ardeal s-au îmbarcat 16 pasageri. În cabina de
pilotaj, secundul şi telegrafistul îşi pregăteau aparatele de zbor.
Afară, în jurul avionului, mecanicul Vasile Cojocaru a
luat la puricat aeronava. În preajmă se mai aflau paznicul, un securist şi un
miliţian, toţi angajaţi ai aeroportului.
Piraţii au atacat cu un Moskvici
Avionul se pregătea de plecare. Era linişte.
Comandantul era în aerogară, îşi lua actele şi documentarea meteorologică. În
acest moment de acalmie şi de aşteptare, a apărut din faţa aerogării un
Moskvici roşu şi a intrat în viteză peste flori, peste borduri, spre avion.
Cojocaru striga cât îl ţinea gura că nu e voie sub avion. Însă, rumoare.
Din maşină au coborât patru inşi înarmaţi cu puşti.
Într-un moment de nebunie, mecanicul a sărit la ei, însă a fost redus repede la
tăcere după ce a fost lovit în cap de un altul. Din maşină au mai coborât doi,
la fel de înarmaţi.
Preluarea controlului
Vasile Cojocaru a fost luat pe sus şi dus în avion.
Aveau nevoie de el, credeau că e căpitanul. Piraţii au preluat controlul în
zona avionului. Responsabilii cu securitatea nu au avut reacţie. „Deturnarea
unui avion în anii ’70, poate fi considerată ca fiind unică şi chiar
spectaculoasă, având în vedere mai ales finalul pentru echipaj”, povesteşte
Dumitru Caraman, pilot de linie care şi-a petrecut trei sferturi din viaţă în
aer şi a refăcut povestea pas cu pas din relatările colegilor care au trăit
coşmarul deturnării.
La peste 40 de ani de la eveniment, el îşi aminteşte
că primul a fugit securistul, al doilea miliţianul şi al treilea paznicul,
fugărit şi dezarmat de un pirat. Toţi piraţii vorbeau în ungureşte. Pasagerii
erau în spăimântaţi şi nu ştiau ce să facă.
„Pentru a se putea înţelege mai bine cu
echipajul, piraţii au adus din spate o doamnă care vorbea ungureşte - era soţia
unuia mare din Miliţia orădeană”, precizează pilotul Caraman.
Călătorie cu arma la tâmplă
Doi dintre terorişti erau în cabină cu cuţite şi arme
îndreptate spre membrii echipajului. Ceilalţi patru erau cu pasagerii.
Ameninţările erau tot mai apăsătoare, avionul trebuia să decoleze. După ce au
pornit motoarele, piraţii au trasat direcţia - Viena. În ţară a fost dată
alarmă de gradul unu. Şeful Securităţii a alertat aviaţia militară din
Timişoara.
„Generaulul Puiu Dumitru a primit ordin să salte
aviaţia de vânătoare şi să doboare avionul”, rememorează Dumitru Caraman.
Avionul a decolat, iar de jos, fără ca membrii echipajului să simtă, s-a tras.
Cauciucurile au fost sparte.
După ce au luat în înălţime, Cojocaru a încercat să-i
şoptească lui Cornel Vasile să o ia spre Arad şi a mai fost lovit o dată, semn
că ungurii ştiau totuşi şi româneşte.
Aterizarea, un cutremur de gradul 8
Trei avioane de vânătoare au fost ridicate să
încadreze aeronava deturnată şi aşteptau ordinul de a trage. Telegrafistul
Ionescu se chinuia de zor să reuşească o legătură cu Aradul. Răspunsul a fost o
lovitură puternică de armă de la unul dintre piraţi. Flancat de avioane
militare, aeronva deturnată a trecut în Ungaria.
Când au ajuns la Budapesta, piraţii au început să se
cinstească cu băutură, siguri pe reuşita lor. „Viena ştia de această deturnare.
Au aterizat, iar pentru că roţile din faţă ale triciclului erau sparte, a
intrat într-un trepidaj, aidoma unui cutremur de gradul 8”, subliniază Caraman.
Aeronava
a fost încadrată de pompieri, Salvări şi poliţişti.
VERDICTUL SECURITĂŢII
Piloţii, vinovaţii fără vină
Când au ajuns pe aeroportul din Viena, piraţii s-au
sucit. Au cerut alt avion şi au spus că vor să meargă spre München. După mai
bine de două ore, după ce li s-au dat asigurări că nu li se va întâmpla nimic,
piraţii au eliberat pasagerii. Împreună cu echipajul, aceştia au fost
transportaţi în aerogară. Separat, au fost aduşi şi piraţii. A fost organizată
o anchetă- fulger.
„La confruntări, piraţii au recunoscut bestialităţile
pe care le-au comis, în special faptul că l-au maltratat pe mecanicul de bord
Vasile Cojocaru, luându- l drept comandant. Cu aceasta, rolul şi prezenţa
piraţilor a încetat, neştiind nici până azi ce s-a întâmplat cu ei, dacă au
fost eliberaţi sau condamnaţi la detenţie”, se întreabă aviatorul Caraman.
Spre
Băneasa, supravegheaţi de băieţii cu ochi albaştri
La întoarcerea în România, pasagerii şi echipajul au
fost preluaţi de un alt avion, trimis special. De
la îmbarcare şi până la sosirea pe Aeroportul Băneasa au fost supravegheaţi de
persoane care nu i-au slăbit din ochi. Securitatea a dorit să muşamalizeze
cazul.
Mecanicul Vasile Cojocaru, de exemplu, a fost internat
la scurt timp la psihiatrie. Cu mari chinuri, după o perioadă, a fost reangajat
în aviaţie. „Când am stat de vorbă ultima oară cu dânsul, când a auzit că e
vorba despre Viena, a dat bir cu fugiţii”, îşi mai aminteşte Dumitru Caraman.
Puşcărie, pentru că au fost răpiţi
Ceilalţi membri ai echipajului au avut o soartă şi mai
tristă. Căpitanul Diaconescu şi telegrafistul Ionescu au fost condamnaţi la
câte 4 ani de închisoare, însă au fost eliberaţi după un timp. Mai mult de
ruşinea internaţională.
„Fiind foarte puternic afectat, Diaconescu nu a
rezistat şi a murit la scurt timp ”, mai specifică pilotul de curse de linie şi
coleg cu el, Dumitru Caraman. În timpul anchetei, secundul Cornel Vasile a fost
bătut cu bestialitate.
„La interogatoriu a participat însuşi şeful
Securităţii Statului, Pătilineţ. În loc să fie decorat, a fost bătut, călcat în
picioare, făcut trădător şi dezonorat. Vreo cinci ani, a trebuit să facă pe
mecanicul auto la spălat de piese, până când cei care i-au frânt aripile n-au
mai avut aceeaşi forţă şi i-au fost reconsiderate calităţile de bun zburător”,
îşi aminteşte comandantul Caraman.
Multă vreme, cei care au făcut parte din echipajul
avionului deturnat s-au ferit să vorbească despre acel coşmar. Ori de câte ori
venea vorba, se refugiau în tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu